Nu de putine ori in interactiunea cu antreprenorii ce ne contacteaza in speranta unui parteneriat al carui fruct speram sa fie aducerea de muncitori straini pentru a suplini deficitul major de forta de munca, ni se intampla ca acestia sa aiba teama de a fi parasiti de acestia cum au patit cu muncitorii romani. Acest fapt ne-a facut sa ridicam un mare semn de intrebare indreptat si in directia opusa, aceea a angajatorului.

Desi cele mai multe dificultati invocate de patronii IMM sunt:

  • Angajarea, pregatirea si mentinerea personalului (57,14%)
  • Birocratia (49,9%)
  • Inflatia (47,17%)
  • Concurenta neloiala (45,69%)
  • Taxele mari (42,32%)

suntem de parere ca sunt mai multe cauze ce stau la baza migrarii fortei de munca.

Ce ofera un patron si ce doreste un angajat?

Evident, din punct de vedere al randamentului ideal, echilibrul ar fi undeva la mijloc. Insa, in continuare ne confruntam cu angajatori ce nu accepta ca perspectivele indivizilor sunt diferite.

Revenind la cautarea randamentului ideal, conform modelului european ce concentreaza aceasta cautare inca de pe bancile scolii si incearca perfectionarea acestuia, primul pas ar fi un mediu provocator de munca orice tanar isi doreste sa aiba parte de un mediu de lucru care sa il provoace din punct de vedere intelectual, sa invete cat mai mult si sa se specializeze pe ceva anume.

S-a ajuns intr-un punct in care nu se mai gasesc inlocuitori pentru cei plecati de la locul de munca, vina acuzata din partea angajatorilor fiind migrarea in strainatate. Insa nimeni nu a plecat dintr-un colectiv in care era o piesa importanta ce lucra la unison cu ceilalti membri. Asadar, al doilea pas ar fi colegi de calitate.

Cum spune Peter Arnold in „Cele 28 de Legi Universale ale Succesului” – „Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze”, noi, echipa Working Market Agency, consideram ca setul de cauze la problema lipsei fortei de munca este urmatorul:

Antreprenorii isi suprasolicita angajatii. Patronii sunt tentati sa-si suprasolicite cei mai buni angajati. Si in Romania e o vorba care ilustreaza partial aceast obicei nedrept: „Bati tot calul care trage”. Este si contraproductiv sa-ti suprasoliciti angajatii. Cercetari de la Stanford arata ca productivitatea pe ora muncita scade abrupt cand saptamana de lucru depaseste 50 de ore, iar la 55 de ore pe saptamana, productivitatea coboara atat de mult incat patronul nu mai castiga nimic din orele suplimentare, mai spune el.

Nu recunosc meritele si nu recompenseaza treaba buna. Managerii trebuie sa comunice mai bine cu oamenii lor pentru a afla ce-i face sa fie multumiti: pentru unii poate fi o marire de salariu, pentru altii, recunoasterea publica.

 

 

 

 

Nu le pasa de angajatii lor. Mai mult de jumatate dintre cei care pleaca din companii iau aceasta decizie din cauza relatiei pe care o au cu sefii. Unui angajat ii este greu sa lucreze pentru tine mai mult de 8 ore pe zi, daca nu te implici personal si nu-ti pasa de nimic altceva decat de randamentul productiei. Managerii trebuie sa pastreze un echilibru intre a fi profesionist si a fi uman.

 

 

 

Nu-si onoreaza promisiunile. Cand nu-ti tii promisiunile pari in fata angajatilor nepasator, lipsit de respect, slinos. Pana la urma, daca seful nu-si respecta angajamentele, altul de ce si le-ar respecta? In schimb, cand iti tii promisiunile, cresti in ochii angajatilor, pentru ca dovedesti ca se poate avea incredere in tine si esti onorabil.

Angajeaza si promoveaza persoanele gresite. Angajatii buni, harnici vor sa munceasca alaturi de profesionisti ca ei. Cand managerii nu se straduiesc sa angajeze oameni buni, apare un factor foarte demotivant pentru salariatii nevoiti sa lucreze cu cei noi. Si mai rau este sa promovezi angajatul gresit. Pentru un profesionist care munceste din greu este o insulta uriasa sa fie „sarit” de la promovare, in timp ce in locul sau este promovat unul care isi face loc cu coatele pana in varful ierarhiei.

 

 

Nu-i lasa pe angajati sa-si urmeze pasiunile. Angajatii talentati sunt pasionati de ceea ce fac. Oferindu-le oportunitati sa-si dezvolte pasiunea, le imbunatatesti productivitatea si satisfactia muncii. Din pacate, sunt multi manageri care isi pun angajatii sa lucreaze „intr-o cutie mica”. Acesti manageri au impresia ca productivitatea scade daca isi lasa angajatii sa se concentreze pe pasiunile lor. Aceasta temere este nefondata.

Nu dezvolta aptitudinile angajatilor. Managerii buni conduc bine firma indiferent de cat de talentati le sunt angajatii. Cand ai angajati talentati, tu, ca manager, trebuie sa gasesti permanent zone in care ei sa-si imbunatateasca si sa-si extinda paleta de aptitudini. Angajatii cei mai buni vor feedback de la tine. Daca nu le dai feedback, ei se vor plictisi si se vor plafona.

Nu le stimuleaza angajatilor creativitatea. Angajatii talentati cauta in permanenta sa imbunatateasca tot ce ating. Ei isi vor uri jobul daca tu, ca manager, te complaci sa pastrezi lucrurile asa cum sunt si le indepartezi abilitatea de a schimba lucrurile in firma.

In concluzie, salariul cel de temut este una dintre cauzele cu cel mai mic impact asupra plecarii angajatilor.